Absenteismul Școlar si Sistemul Educational -Un scurt rezumat

Una din cele mai mari probleme cu care se confruntă sistemul educațional este abandonul școlar, rata abandonului fiind în creștere.
Lense de înțeles, un om mai puțin educat sau învățat este mai ușor de controlat, drept pentru care la nivel Mondial nu se dorește acea urcare pe scara inteligenței.Însă, în parte, se pare că absenteismul este luat în calcul și se încearcă o redresare în aceasta privință.
Studiile indică defapt că principalele cauze ale absenteismului scolar țin de componenta familială și de cea socială și anume că în funcție de mediul de proveniență și numărul interacțiunilor sociale stau la baza absenteismului școlar.Este ușor de înțeles de multe ori de ce copiii care provin din mediile familiale unde “cartea” nu este necesară, ci important este în viață să faci bani, duce la promovarea unui astfel de comportament.În ceea ce privește componenta socială, un copil care este mai izolat social, nu are prieteni în general sau este privat de interacțiunea socială acesta va avea dificultăți în acomodarea în mediul școlar.
Alți factori care stau la baza absenteismului și voi enumera doar câțiva sunt: slaba pregătire a cadrelor didactice, metodologia și curriculum ne-adaptate la cerințele sociale ale vremurilor în care trăim, centrarea pe subiecte care nu pregătesc pentru viață ci ne vorbesc despre ea prin prisma unor simboluri de mult apuse, după aș include lipsa de respect față de elevi din partea cadrelor didactice care nu înțeleg că respectul se căștigă și nu are nimic de-a face cu vârstă sau cu funcția, elevii au parte de bully-ing începând cu profesorii și terminând cu colegii de clasă/scoală, care din nou este o altă latură a absenteismului.
Un alt factor important este și cel socio-economic, școala este într-adevăr costisitoare, viață în sine este costisitoare, diferențele de venit și de clasa socială, fac să apară și diferențele între elevi, unii își permit instrumentele necesare la scoală cât și îmbrăcămintea adecvată sau banii de pachet, alții nu au acest “lux”, de aceea mulți copii preferă să renunțe pentru că nu se încadrează în standardele “sociale” ale vieții de elev.
În primul rand cea mai mare rădăcină a absenteismului ar fi lipsa motivației interne de autodepășire și evoluție, am ajuns să trăim într-o lume unde daca facem bani și nu contează cum o facem e de ajuns, educația este ceva care ne încurcă, prea multa informație, prea multe cerințe și regului, cam așa e interpretarea unora.În plus avem acea întrebare caracteristica milenialilor :
Cu ce mă ajuta scoală?
Sunt de acord, ca tot unitar scoală nu ajută fizic, însă ca și componente educaționale pe care le transmite ne poate trasa o harta a priorităților și a cunoștințelor pe care dorim să le integrăm pentru a ajunge cine ne dorim să fim.
Dacă stai bine să analizezi, fară instruirea propriu-zisa într-o anume meserie, orica ar fi aceasta, nu prea ai da randament, da știu, meseria se fură…partea practică..genial, cu toții am învățat prin observație, însă cel mai stabil fundament îl constituie partea teoretică și abia aici intervine discrepanța dintre un curriculum stufos de materii și ce ne trebuie cu adevărat să știm ca să avem “succes” în viață.
Sunt de părere că materia ar trebui triată la fel ca și obiectele de studiu de care aparțin, predarea ar trebui să fie cât mai interactive datorită vremurilor în care trăim iar pentru cadrele care merg pe sistemul vechi ar trebui să își pășească pe orgoliu și să facă niște cursuri de metodologie care se subscriu lui 2023, unde nu folosim termeni licențioși la adresa copiilor dacă nu ne dau răspunsul învățat mecanic la întrebare, sau dacă nu au înțeles țipam, sau îi scoatem afară de urechi.Cred că in mare parte dragul de scoală ți-l transmit și cadrele didactice și nu cred că nu există măcar unul din noi care să nu aibă un “domn Trandafir” de care să își amintească cu drag din vremurile de școală.
Nu aș vrea să avem copii care asociază în viitor sistemul educațional cu un anume profesor de o conduită îndoielnică sau cu cea de materie expirată.
La cât de repede se schimbă vremurile, ar trebui adaptată orice ramură componentă a societății pentru a tinde spre evoluție și ramura educațională este una din cele fundamentale care stau la baza ei.
Pentru a ajunge la o anume omogenitatea a sistemului de învățământ și nevoile elevilor din ziua de azi ar trebui implicate mai multe sub-sisteme înafară de materii, metodică și didactică; ar trebui să fie axate și pe partea de orientare în carieră și pe sortarea profilului de interes care ar trebui făcute încă din perioada de gimnaziu, astfel am avea deja copii pregătiți pentru profilele de specialitate pe care le-ar alege în urma nu doar a unei selecții bazate pe notă sau pe rezultate ci și în urma unui chestionar pe interese și aptitudini și mai apoi pe un test cu rezultate, astfel am ajunge la o marjă de eroare mai mică în a alege drumul pe care pornești când te duci la un liceu, care mai târziu iți poate fi rampă de lansare pentru facultatea pe care ai putea să o alegi pentru a deveni…atenție….licențiat în partea teoretică a domeniului pe care îl alegi și dacă tot scoatem studenți specialiști pe bandă rulantă fară vreo probă practică, să facă și așa ceva pentru a demonstra că știu să aplice teoria învățată în facultate și la locul de muncă, pentru a ne scuti de incompetența din sistem.
Pe scurt, teorie multă, la fel că în toată materia din învățământ, practică, prea putina, motivație mult prea mică, rezultate pe măsură.
Ar fi ideal daca s-ar face o colaborare intre entitățile responsabile pentru sistemul de învățământ și s-ar gestiona situația cu mult înainte de a ajunge o țară de semi-analfabeți când noi avem atât de mult potențial!