Cum îi spunem celui mic că divorțăm sau că ne despărțim?

Inevitabil cel puțin odată în viață toți trecem printr-o despărțire sau un divorț, odată cu timpul și cu numărul de experiențe, reacția noastră la un astfel de eveniment este tot mai rațională, mai calculată sau cel puțin mai slabă ca intensitate și de cele mai multe ori, suntem capabili să ne re-calibrăm din punct de vedere emoțional și psihic fară eforturi prea mari.

Ce ne facem însă, atunci când în ecuația vieții noastre sunt și copii, cum vor interpreta aceștia noțiunea de divorț sau despărțire a părinților.De multe ori este greu să îi explici unui copil de ce ajung adulții să se despartă și ce anume se întâmplă în cadrul acestui proces, în special când cel mai mare impact se vede la nivelul lor.

Copiii nu înțeleg de ce părinții se despart, în general pentru că identitatea lor estre strâns legată de cea a părinților și al simbolului familiei.

În momentul în care divorțul sau despărțirea are loc, de obicei unul din părinți părăsește cadrul familial, absența sa fiind una din cele mai covârșitoare aspecte pe care cel mic o poate interpreta ca o formă de abandon.

De multe ori, copiii nu înțeleg de ce un tot unitar precum familia a ajuns în pragul separării, în acest punct, deseori, copii se blamează pe sine, atribuindu-și vina că părinții săi nu mai sunt împreună.Nu de multe ori am auzit expresii precum: „tata a plecat pentru că făceam prostii, mami și tati nu se mai înțelegeau din cauza mea, sunt un copil rău de aia a plecat mami/tati, mama/tata nu m-a iubit și a hotărât să plece„ .Și de multe ori că să fim sinceri, mulți din noi preferă să ascundă adevăratele motive pentru care o căsnicie/relație ia sfârșit hotărând că este mai bine să îi protejăm pe cei mici pentru că oricum nu înțeleg aceste motive sau aflarea lor ar putea naște suferințe și mai mari.

Sfatul meu este că indiferent care au fost motivele care au dus la despărțire sau la divorț și indiferent de cât de mic considerați că este copilul pentru a îi putea explica motivele, puteți lua în considerare următoarele soluții:

1.Să îi explicați că mama și tata au divorțat/s-au despărțit unul de celălalt dar nu și de copil, acesta trebuie să înțeleagă că indiferent dacă cei doi părinți au hotărât să se despartă, această separare se produce doar între ei dar nu și față de copil.

2.Încercați pe cât posibil să îi explicați că între oameni, există diferențe iar aceste diferențe duc uneori la păreri sau comportamente și alegeri diferite, inclsiv un drum diferit în viață, pentru ca desi creștem împreună, putem evolua separat și că el ca și copil nu este motivul pentru care s-a produs acest eveniment.

3.Copilul ar trebui să aibă un program care să îi includă pe ambii părinți în peisaj și dacă situația nu o impune, ar fi necesar că părintele care pleacă să nu dispară definitiv din viața copilului și să existe contact cu acesta, tocmai pentru a evita sentimentul de abandon.

4.Încercați să creați împreună cu copilul dvs. o listă de evenimente pozitive care ar putea rezulta în urma acestei separări, de exemplu poate unul din părinți se muta într-o alta localitate sau altă țară, oferindu-i posibilitatea celui mic să călătorească sau să viziteze, sau îi puteți explica că va petrece timp de calitate cu celălalt părinte făcând diverse activități și datorită faptului că va exista mai puțină tensiune ca în cadrul cuplului, lucrurile se vor desfășura înt-un mediu  mai armonios.

Este de preferat în general, să încercăm să nu îi creem copilului o utopie despre cum prima persoană pe care o iubim este și ultima, sau precum că o căsnicie este pentru totdeauna, viața este de multe ori imprevizibilă, evitând să punem aceste etichete utopice și idealiste, ne salvăm defapt copiii de la un tipar de gândire rigidă, care mai târziu poate cauza traume.

Să ne gândim puțin cum este un copil care crește în ideea că există omul ideal, căsnicia ideală, că totul este pentru totdeauna, mulți dintre noi care vin din generațiile vechi de tipul ”dacă ți l-ai luat cu el stai, ce zic rudele și vecinii dacă divorțezi,  dacă s-a căsătorit cu mine o să fim mereu fericiți, primul și ultimul„ ,defapt ne condiționăm să credem în perfecționism și principii învechite și în momentul în care una din aceste idei și idealuri cade, la fel și Eu-l nostru construit conform acestor sintagme cade și ne trezim dintr-o dată străini de lume și de cine suntem cu adevărat, suntem pierduți, fară busolă și compas, căutând un sens.Oare cum se simt atunci copiii noștri dacă îi creștem sub aceleași idei învechite și rigide… vă las pe voi să trageți concluzia.

Trebuie să ne învățam copiii că totul este posibil, că nimic nu este bătut în cuie sau că este pentru totdeauna, ei trebuie să se poată adapta ușor la schimbări, ei trebuiesc pregățiți pentru orice le poate arunca viața, noi defapt trebuie să le creem în ei înșiși corăbii de salvare.

Cel mai frumos este pentru un copil când reușește să se separe de conflictul pe care un divorț sau o despărțire îl aduce în viața de familie, să înțeleagă că nu el este motivul, să nu își asume o vină fară rost, să fie încrezător în viitor, să nu se teamă de eșec și să înțeleagă că poate fi un factor care te ajută să evoluezi să nu îi fie teamă de o  despărțire, să nu pună o etichetă pe bărbații sau femeile din viață lor de adulți în funcție de relația de cuplu pe care au avut-o părinții, în special dacă aceștia au fost martorii unei separări între părinți.Să nu ne mai lasăm copiii să aleagă datorită unor tipare, să îi învățam să fie liberi de constrângeri emoționale, pentru că astfel îi ferim de traume.Să îi învățam să fie independenți emoționali, să nu ne fie frică că aceștia „fug„ de noi dacă îi învățăm asta, să nu uităm că deși sunt ai noștri, copiii nu ne aparțin, ei sunt la fel că noi ființe divine și libere.

Și nu în ultimul rând insist în ideea că în special dacă există la mijloc un divorț sau o despărțire la fel ca și în cazul copiilor care au nevoie de ajutor și se recomandă terapia părinților, în acest caz unde în general adulții au nevoie de terapie după despărțire, este de preferat ca și copiii să beneficieze de acest serviciu, pentru a face tranzitarea mai ușoară pentru că această rupere are impact asupra tuturor mebrilor familiei.

Vă doresc tot ce este mai frumos și să învățați să visați alături de copiii voștri în fiecare clipă!