Conflictul dintre generații

De multe ori acolo unde există relații disfunctionale intre adulți și copii există defapt conflictul dintre generații, ce înseamnă asta?
În teorie e destul de simplu, fiecare generație este “programată” într-un anume fel, în funcție de contextul personal al fiecăruia, în primul rând analizând conceptul de vârstă, ajungem la cel de “generație”; urmează contextul educațional, social și emoțional, pattern-urile de învățare care stau ca sediment al acestor ramuri și nu în ultimul rând tipul de personalitate care ne definește ca identitate.
Nu există doi oameni la fel în aceelasi mediu, oricât de apropiați ar fi ei, darămite în cadrul unui grup fie el de scala mică că să nu mai menționam cadrul general al populației sau în noțiunea de universalitate.Tocmai aceste diferențe ne fac să fim cine suntem ca oameni.Nu este un lucru rău, absolut deloc, pentru că la final de zi constructul individualității noastre ne face să fim “originali”.
Una din marginile prăpăstioase ale acestei “originalități” este tocmai diferența de perspectivă, de interpretare a unei situații, de răspuns la un anume trigger și de alegerile personale, de aceea de multe ori vor exista ciocniri temperamentale între oameni și păreri contradictorii, discuții aprinse și conflicte care uneori ating pragul agresivității.
Nu există defapt bine sau rău în a cataloga acțiunile unei persoane sau felul de a fi ci există doar tipare interpretabile care țin de norma societății în ceea e privește ce este considerat a fi bun sau rău, normal sau anormal.
Doar pentru că o anume persoană a crescut într-un mediu unde principiile morale condamnă libertatea de exprimare nu înseamnă că o persoană care a crescut într-un mediu unde exprimarea liberă este ceva privit cu ochi buni, are mai putină dreptate sau că nu este “cum trebuie”.Defapt acea persoană contravine ideilor cu care noi am crescut și pe care am fost programați să le integram în felul nostru de a fi, de a gândi sau de a acționa.
De multe ori este bine să faci un pas în spate și să analizezi multitudinea de factori care stau la baza atitudinii sau comportamentului cuiva nu din propria prismă, pentru că ea nu are cum să fie obiectivă căci își cunoaște doar propria identitate, ci a încerca să calculam și diferențele dintre oameni și ceea ce îi face un tot unitar.
Binele, fericirea, răul, supărarea, sunt doar niște concepte subiective, ele sunt individuale și nu universale, ceea ce eu consider a fi bine pentru mine, poate însemna cel mai mare rău pentru cel de lângă mine.Fericirea este iarăși individuală, la fel ca și supărarea, totul ține de cum privești, analizezi, interpretezi și valorifici situația în funcție de construcția ta cognitivă și emoțională.
Noi suntem o expresie vie a învățăturilor pe care le-am integrat și a sistemelor de răspuns, nu poți crede că toți suntem la fel pentru că inevitabil atunci apare acest conflict, când avem pretenția și așteptarea ca ceilalți să ne înțeleagă de unde “venim” și ce anume dorim de la ei, sau ce anume ne deranjează, doar pornind de la ideea că suntem toți oameni, da așa este, suntem, dar suntem diferiți!
Nu cred că nu exista situație care nu poate fi rezolvată cu ajutorul comunicării, bineînțeles daca ești dispus să o faci, daca ești capabil să înțelegi, să procesezi și să iți iei o marjă de doua secunde de respiro de a te detașa de propria persoană, vorbind la modul subiectiv pentru a deveni îndeajuns de obiectivi și în aceelasi timp empatici pentru a înțelege și din ce punct pleacă cel cu care avem o controversă.
Cred că înainte de a judeca, de pune o etichetă și de emite o anume judecată, este necesar un moment de pauză unde ar trebui să intervină auto-analiza și detașarea emoțională de situația în care ne aflam.În momentul în care detașarea emoțională se produce, reușim să devenim cu adevărat OBIECTIVI, acolo venind defapt soluția de rezolvare a conflictului.Reușind să privim din astfel de perspectivă nu am fi blocați într-un subiectivism toxic care tinde să includă toți oamenii în aceeași categorie, să îi judece și să îi pedepsească pentru că nu sunt coform normei.
Există diverse strategii de rezolvare a conflictelor, programe cu pasi pentru gestionarea situațiilor conflictuale între copii și părinți, cadre didactice și elevi, parteneri de cuplu și așa mai departe și sprijinim aceste procese însă la baza sănătății emoționale, atât proprii cât și collective, ar trebui să existe empatia, ar trebui cultivată intens această ramură a inteligenței emoționale, pentru a fi capabili să îi înțelegem pe ceilalți și prin ei, pe noi, pentru că de multe ori ceea ce vedem noi dacă suntem subiectivi nu este nimic altceva decât o oglindă a propriei persoane care se reflectă în celalalt.
Nu degeaba se spune să te pui în încălțările celuilalt pentru a înțelege drumul pe care îl parcurge.